TRAIECTORII FRAGILE, 2018

 COSTEL ZĂGAN

* trandafirii mi-arată nordul

călător

prin viața la țară

caut

țăranii de altădată

* the rose show me the north

traveller

through the country life

i am looking

for the farmers o the old days

(traducere Sebastian Ciortea)

AUTOGRAF PENTRU M(Â)INE, 2014

 COSTEL ZĂGAN

DIVANUL SINGURĂTĂȚII

Trupul meu e o vioară

corzii nervilor o-ntind

scriu și totul o să doară

orice lucru orice gând

Corzii nervilor întind

soarta m-a pus la colț

alții au primul cuvânt

 eu primul capu-n bolți

Soarta  m-a pus la colț

scriu și totul o să doară

de-mi fur anii ca un hoț

trupul meu e o vioară

Corzii nervilor o-ntind

și-aș muri dacă nu cânt

Costel Zăgan, CEZEISME II

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018

 COSTEL ZĂGAN

DEZASIMILAȚIA MORȚII

Danielei Caurea in memoriam

Adalbert Ignotus dus-întors

vers cu vers pas cu pas

Doamne

 cum a fost posibil

Ciuperca otrăvitoare

a

melancoliei

spumegă

pe

masa poetului

Mănânc și scriu

Întunericul

o

POEME HAI HUI, 2012

 COSTEL ZĂGAN

SATYRICON

Iubito dă-mi paharul

trupul tău e un pahar

îmi înec în el amarul

n-o fi totul în zadar

Trupul tău e un pahar

să nu fie cu deochi

ce șampanie cu har

ți se varsă din ochi

Să nu fie cu deochi

îmi înec în el amarul

înalt cât cei doi plopi

iubito dă-mi paharul

Trupul tău e un pahar

dintre toate mai amar

POEME HAI HUI, 2012

 COSTEL ZĂGAN

ȚĂRANUL ZBURĂTOR

În ultima vreme

țăranul

plutește

la

un

metru

un

metru jumătate

deasupra pământului

Cică

dacă

mai vrea 

să lucreze

De fapt

să conlucreze

cu

fratele său

(Fratele său

Pământul

bineînțeles)

Trebuie

să plătească

un nou impozit

plătește

și

poate

coborî

Dasă nu

va pluti

până

la sfârșitul veacurilor

În bătaia vântului

deasupra pământului

ÎNSEMNE, POEZII, 2010

 AMPLIFICATORUL TĂCERII

Numai pietrele

știu

să tacă

Alt cuvânt

altă singurătate

Costel Zăgan

revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Odă muzicii

revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Odă muzicii: Aida Verdi Muzica ridică iarba în cer Albastrul mi-ajunge până la brâu În rest scaunele goale așt...

MIHAI URSACHI

 

Rosa cogitans

Când totul îşi urmează statornica orbită

şi electroni şi aştri ca nişte valuri sună

în malul existenţei, au pentru ce, iubite,

am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?

... Dar ce chemare clară urmează-această roză,

din nopţile amorfe ale ţărânii oare

ce forţă limpezită, fantastică nevroză

şi pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?

Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,

că osebite soiuri de viermi deja-n viscere

aşteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă

să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.

Nu-mi spune că-i egală cu sine suferinţa...

E un incendiu sacru ce mistuie, şi arde

ca o făclie-jertfă pe un altar Fiinţa

de-a pururi dătătoare de viaţă şi de moarte.

... La fel bat electronii în praful de pe stradă

ca şi-n petala pură; planetele întruna

se-nvârt ca o morişcă. Ci-n noaptea de zăpadă

lumină sfântă varsă luceafărul şi luna.

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură şi alte poeme (1981)

O SURPRIZĂ ULUITOARE

 

POEME PE O FRUNZĂ (Maria Oprea), 2018

 Privighetoarea

cu voce bătrână își

cheamă părinții

(Haiku, Kobayashi Issa, Traducere Costel Zăgan)