LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ - POEZIA, 2020

 Costel Zăgan

EREZIA O SUTĂ PLUS

De-o sută de ani mă nasc întruna

pe

Câmpia Română

pe

crestele Munților Carpați

Marea Neagră îmi ștampilează

orice nostalgie europeană

cu Doina și Miorița

îmi tratez

orice junghi metafizic

Nu-mi pierd vremea

decât atunci

când n-am încotro

Punctele mele cardinale

sunt

Rusia America Dumnezeu și Franța

Dacă n-aș avea atâtea datorii

aș renunța

cu drag

la toți banii

Cu toate că nu-mi mplace

să recunosc

am prieteni

când și unde nu mă aștept

Nevastă -mea

știe că-s gata oricând

și

mă lasă-n pace

Poezia

mai renunță la mine

însă eu nu renunț niciodată

În rest

Cartea mea de vizită rămâne Shakespeare

Trăiascîă

România Mare

Costel Zăgan

  

deșertul de catifea - Gânduri ascunse

ÎNSEMNE, Bacău, 2010

 Costel Zăgan

PARADISUL APARENȚELOR

Ce poftă am să fiu nemuritor

și Doamne nu-s decât doar trist

hai viața-mi strigă hai dă-i zor

și n-am ce face și exist

Și Doamne nu-s decât doar trist

poet cu stele reci drept oase

revendic ca pedeapsă că rezist

iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci drept oase

hai moartea-mi strigă hai dă-i zor

ce-ți trebuie femei frumoase

când naiba să te ia ești muritor

O Doamne nu-s decât doar trist

îmi revendic moartea deci exist

Costel Zăgan

NORD - Antologia poeților botoșăneni de azi, 2009

 COSTEL ZĂGAN

LIBERTATEA IA TOTUL

Steaua mea nu poa-să doarmă

are Doamne insomnii

singură pe-un pat de armă

exploda-va-n zori de zi

Are Doamne insomnii

steaua mea arzând în cușcă

condamnată la a fi

o cătușă viața-i mușcă

Steaua mea arzând în cușcă

singură pe-un pat de armă

a mâncat vai praf de pușcă

steaua mea nu poa-să doarmă

Are Doamne insomnii

între-a fi și a nu fi

ANTOLOGIA ANTOLOGIILOR - Costel Zăgan: GEOMETRIE INTERIOARĂ

ANTOLOGIA ANTOLOGIILOR - Costel Zăgan: GEOMETRIE INTERIOARĂ: Trăim perpendicular Doamne pe moarte o suflete n-ai habar cât ne ești de departe Costel Zăgan, AMPRENTE TEMPORALE (antologie de poezii crono...

GEOMETRIE INTERIOARĂ

Trăim perpendicular

Doamne pe moarte

și suflete n-ai habar

cât ne ești de departe

Costel Zăgan, AMPRENTE TEMPORALE (antologie de poezii cronopediene), 2013

Momentul de poezie live114. Costel Zăgan, Adela Efrim, Sandu David. 7 iu...

ANTOLOGIA ANTOLOGIILOR - Costel Zăgan: POEZIA ZILEI

ANTOLOGIA ANTOLOGIILOR - Costel Zăgan: POEZIA ZILEI: LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, Editura Art Creativ, București, 2020 RĂZBOI INTERIOR Și nu mă pot abține...

DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST

Ești liberă să-ți faci de cap cu trandafirii

să faci nudism pe plajele din tei

să-ți acordezi cu sentimente coarda firii

să dai cu tifla celor ce-și 

spun zei

Ești liberă să cochetezi (ch)iar cu infernul

să vină Proserpina la mine să reclame

să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul

cu razele de lună de-a pururi lame

Ești liberă să-mi deturnezi orice tristețe

să plângi cu lacrimile într-un vers

să insulți ninsoarea cuprinsă de tandrețe

scurtcircuitând toți sorii rămași în Univers

Ești liberă să faci din voluptate-o armă

să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă

să negi că lacrimile-s semnale de alarmă

iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

Ești liberă să spui că paradisul locuiește-n tine

să-mi arzi aripile și azi la fără-un sfert

când îmi dezbrac singurătatea fără de rușine

să te iubesc și iar să nu te iert

Costel Zăgan, Ode gingașe 

FRUMOASO

Acum 1 an

30 martie 2019 la 12:46 · 

Frumoaso, lasă primăvara să-ți iasă prin piele: clipa asta este a ta!
Costel Zăgan, Inventeme

DRAGOSTEA PLEACĂ DIN OCHI ȘI AJUNGE ÎN INIMĂ

Pentru voi dragi copii Victor Andrei și Claudia

Imponderabila corabie de piatră plutește-n doi

cu cățel purcel și celelalte 

daruri ereditare

Oricât de zbuciumată ar fi marea

este

totuși

Marea Dragostei

Valurile

(a)duc

fericire și durere

Însă

vă șlefuiesc

nu doar trupul

Ci și

mintea sufletul și voința

Purtându-vă

spre

viitor

Cu

pieptul 

plin

de

lumina speranței

Vântul dragostei

să vă bată

neîncetat

Cu Dumnezeu

înainte

Costel Zăgan

ȚĂRANUL ZBURĂTOR

În ultima vreme

țăranul plutește

la

un metru

un

metru jumătate

deasupra

pământului

Cică

dacă

mai vrea să lucreze

De fapt

să conlucreze

cu

fratele său

(Fratele său

Pământul

bineînțeles)

Trebuie

să plătească

un nou

impozit

Plătește

și

poate

coborî

Dacă nu

va pluti

până

la

sfârșitul veacurilor

În bătaia vântului

deasupra

pământului

Costel Zăgan, POEME HAI HUI, 2012

NE AȘTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE

Ca un

obuz rămas

neexplodat

de la

ultima

revoltă a îngerilor

Cerul

își întinde

aripile neliniștite

De la

primul

la

ultimul înger

Dumnezeu

cu

fitilul fulgerului

în

mână

ezită

Oare

e

suficient albastru

Pentru

o

Apocalipsă

cât 

de

cât

normală

Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012

APOCALIPSA NU MAI ARE RĂBDARE

Va crește iarba ca un leac

poezie vai speranța mea

Doamne și-n acest veac

fierbe-n călimară o stea

Poezie tu speranța mea

azi și mâine și poimâine

cine-n versuri mă mai vrea

doar în versuri va rămâne

Azi și mâine și poimâine

Doamne-n următorul veac

vei râde-n hohote române

va crește iarba ca un leac

Poezie zău speranța mea

între a (nu) fi și-a (nu) a avea

Costel Zăgan, CEZEISME II