luni, 30 martie 2020
joi, 26 martie 2020
DRAGOSTEA PLEACĂ DIN OCHI ȘI AJUNGE ÎN INIMĂ
Pentru voi dragi copii Victor Andrei și Claudia
Imponderabila corabie de piatră plutește-n doi
cu cățel purcel și celelalte
daruri ereditare
Oricât de zbuciumată ar fi marea
este
totuși
Marea Dragostei
Valurile
(a)duc
fericire și durere
Însă
vă șlefuiesc
nu doar trupul
Ci și
mintea sufletul și voința
Purtându-vă
spre
viitor
Cu
pieptul
plin
de
lumina speranței
Vântul dragostei
să vă bată
neîncetat
Cu Dumnezeu
înainte
Costel Zăgan
luni, 23 martie 2020
ȚĂRANUL ZBURĂTOR
În ultima vreme
țăranul plutește
la
un metru
un
metru jumătate
deasupra
pământului
Cică
dacă
mai vrea să lucreze
De fapt
să conlucreze
cu
fratele său
(Fratele său
Pământul
bineînțeles)
Trebuie
să plătească
un nou
impozit
Plătește
și
poate
coborî
Dacă nu
va pluti
până
la
sfârșitul veacurilor
În bătaia vântului
deasupra
pământului
Costel Zăgan, POEME HAI HUI, 2012
NE AȘTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE
Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la
ultima
revoltă a îngerilor
Cerul
își întinde
aripile neliniștite
De la
primul
la
ultimul înger
Dumnezeu
cu
fitilul fulgerului
în
mână
ezită
Oare
e
suficient albastru
Pentru
o
Apocalipsă
cât
de
cât
normală
Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Iluzia nu suplinește nimic. COSTEL ZĂGAN
-
Trăim perpendicular Doamne pe moarte și suflete n-ai habar cât ne ești de departe Costel Zăgan, AMPRENTE TEMPORALE (antologie de poezii cron... -
COSTEL ZĂGAN RĂZBOI INTERIOR Și nu mă pot abține În fiecare dimineață Sunt fericit că-s român Și nu american Sau Doamne ferește rus ODE GI...