vineri, 18 decembrie 2020

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ - POEZIA, 2020

 Costel Zăgan

EREZIA O SUTĂ PLUS

De-o sută de ani mă nasc întruna

pe

Câmpia Română

pe

crestele Munților Carpați

Marea Neagră îmi ștampilează

orice nostalgie europeană

cu Doina și Miorița

îmi tratez

orice junghi metafizic

Nu-mi pierd vremea

decât atunci

când n-am încotro

Punctele mele cardinale

sunt

Rusia America Dumnezeu și Franța

Dacă n-aș avea atâtea datorii

aș renunța

cu drag

la toți banii

Cu toate că nu-mi mplace

să recunosc

am prieteni

când și unde nu mă aștept

Nevastă -mea

știe că-s gata oricând

și

mă lasă-n pace

Poezia

mai renunță la mine

însă eu nu renunț niciodată

În rest

Cartea mea de vizită rămâne Shakespeare

Trăiascîă

România Mare


Costel Zăgan


  

sâmbătă, 12 decembrie 2020

ÎNSEMNE, Bacău, 2010

 Costel Zăgan

PARADISUL APARENȚELOR

Ce poftă am să fiu nemuritor

și Doamne nu-s decât doar trist

hai viața-mi strigă hai dă-i zor

și n-am ce face și exist


Și Doamne nu-s decât doar trist

poet cu stele reci drept oase

revendic ca pedeapsă că rezist

iubirile femeilor frumoase


Poet cu stele reci drept oase

hai moartea-mi strigă hai dă-i zor

ce-ți trebuie femei frumoase

când naiba să te ia ești muritor


O Doamne nu-s decât doar trist

îmi revendic moartea deci exist


Costel Zăgan


 Iluzia nu suplinește nimic. COSTEL ZĂGAN