potop de poet

surâsul tău iubito

ca răsăritul

COSTEL ZĂGAN

 

 

COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2008

 Interpretarea existențială a lui Nichita Stănescu și aceea a grupului optzecist pe linia cotidianului

pot fi asimilate  într-o voce deosebită cu o ecuație ușor delirantă în hiper-sonetele lui Costel Zăgan.

NOEMI BOMHER

COSTEL ZĂGAN

PARADISUL APARENȚELOR

Ce poftă am să fiu nemuritor

și Doamne nu-s decât doar trist

hai viața-mi strigă hai dă-i zor

și n-am ce face și exist

Și Doamne nu-s decât doar trist

poet cu stele reci în oase

revendic ca pedeapsă că exist

iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci în oase

hai moartea-mi strigă hai dă-i zor

ce-ți trebuie femei fru,moase

când naiba să te ia ești muritor

O Doamne nu-s decât doar trist

îmi revendic steaua deci exist

COSTEL ZĂGAN

EREZIA SCÂRBEI DE-A FI OM

 Poftim scârba de-a fi om

ce poate fi mai tentant

ori femeia ca partener imposibil

cale bătută de lehamitea de fiecare zi

îngerii disperării roind în jurul tău

ai pierdut și ce n-ai avut niciodată

înalți privirea 

până când nu-ți mai zărești nicio rană

norii se pierd printre firele de iarbă

cine câștigă ănsă se pierde printre amănunte gratuite

așa că la pensionare voi primi

un biberon cu totul și cu totul de aur

hai sictir

stimabile

COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ

16 MAI 2017

Un consătean în Capitală: VIOREL ILIȘOI!

       Costel Zăgan, Inventeme

OCHII TĂI

 Dragoste dincolo de albastru

Costel Zăgan

NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS