Interpretarea existențială a lui Nichita Stănescu și aceea a grupului optzecist pe linia cotidianului
pot fi asimilate într-o voce deosebită cu o ecuație ușor delirantă în hiper-sonetele lui Costel Zăgan.
NOEMI BOMHER
COSTEL ZĂGAN
PARADISUL APARENȚELOR
Ce poftă am să fiu nemuritor
și Doamne nu-s decât doar trist
hai viața-mi strigă hai dă-i zor
și n-am ce face și exist
Și Doamne nu-s decât doar trist
poet cu stele reci în oase
revendic ca pedeapsă că exist
iubirile femeilor frumoase
Poet cu stele reci în oase
hai moartea-mi strigă hai dă-i zor
ce-ți trebuie femei fru,moase
când naiba să te ia ești muritor
O Doamne nu-s decât doar trist
îmi revendic steaua deci exist
COSTEL ZĂGAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu