Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la
ultima
revoltă a îngerilor
Cerul
își întinde
aripile neliniștite
De la
primul
la
ultimul înger
Dumnezeu
cu
fitilul fulgerului
în
mână
ezită
Oare
e
suficient albastru
Pentru
o
Apocalipsă
cât
de
cât
normală
Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu