revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Odă muzicii

revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Odă muzicii: Aida Verdi Muzica ridică iarba în cer Albastrul mi-ajunge până la brâu În rest scaunele goale așt...

MIHAI URSACHI

 

Rosa cogitans

Când totul îşi urmează statornica orbită

şi electroni şi aştri ca nişte valuri sună

în malul existenţei, au pentru ce, iubite,

am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?

... Dar ce chemare clară urmează-această roză,

din nopţile amorfe ale ţărânii oare

ce forţă limpezită, fantastică nevroză

şi pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?

Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,

că osebite soiuri de viermi deja-n viscere

aşteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă

să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.

Nu-mi spune că-i egală cu sine suferinţa...

E un incendiu sacru ce mistuie, şi arde

ca o făclie-jertfă pe un altar Fiinţa

de-a pururi dătătoare de viaţă şi de moarte.

... La fel bat electronii în praful de pe stradă

ca şi-n petala pură; planetele întruna

se-nvârt ca o morişcă. Ci-n noaptea de zăpadă

lumină sfântă varsă luceafărul şi luna.

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură şi alte poeme (1981)