COSTEL ZĂGAN
TAXA PENTRU TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE
Copilăria e un viciu
și-a fi tânăr e-un păcat
din cerneală îmi biciul
fii cuvântule bărbat
A fi tânăr nu-i păcat
ironia nu-i o crimă
.jpg)
azi politichia la palat
pe bărbații mari animă
Ignoranța este-o crimă
din cerneală îmi iau biciul
și vă mai trântesc o rimă
însăși viața e un viciu
Și-a fi om e un păcat
Doamne vai de neiertat
DEŞERTUL DE CATIFEA
DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ
Dio zăreşte prin geamul zăbretit de lacrimile binecuvântate ale ploii iarba verde de acasă. Verdele pur al ierbii suliţează aerul senin al dimineţii de primăvară, însângerându-l cu amintirile zilelor caniculare din ultimele săptămâni.
Cele două peisaje defazate temporal de mintea înfierbântată a lui Dio se suprapun c-o viteză ameţitoare. Deşi se pare că totul respiră mai calm la această oră.
Ce se întâmplă în mintea lui Dio seamănă izbitor cu chipurile copiilor din clasa a IV-a : limpezimea din priviri este greu de ţinut în frâu de sufletele gata oricând de-o nouă şotie !
Mâinile surâd înainte de-a apuca creionul sau stiloul : una vreţi voi şi alta facem noi ! La întretăierea celor două fantezii jucăuşe Dio se întreabă ce va ţâşni din paginile albe : cine ştie ce monstru cosmic ori Chipul Blând al Lui Dumnezeu ?
Mâinile chicotesc printre imagini şi cuvinte. Un băieţel a ieşit cu maşinuţa taman printre norii colegului de bancă :
- Accident ! Accident . mi-ai călcat un înger !!! Te amendez c-o porţie de lacrimi de crocodil ! Amenda se execută pe loc !
- Nu-s vinovat !!! Eu nu-s vinovat. Telecomanda-i ca de-obicei la şefa clasei ! Numai ea poate umbla brambura prin visele noastre.Într-una ne calcă-n picioare stelele cele mai delicate.
EA TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ !
Mâinile copiilor mângâie cuvintele , indiferent de sex, orientare religioasă sau aptitudine politică.
Brusc, tăcerea sparge geamurile clasei : în grădina din faţa şcolii un trandafir şi-a deschis parcă pentru zbor şi ultimii boboci. Derbedeul !
Costel Zăgan
COSTEL ZĂGAN
DIVANUL SINGURĂTĂȚII
Trupul meu e o vioară
corzii nervilor mă-ntind
scriu și totul o să doară
de la lucruri pân-la gând
Corzii nervilor mă-ntind
soarta iar m-a pus la colț
alții au primul cuvânt
eu am primul capu-n bolți
Soarta iar m-a pus la colț
scriu și totul o să doară
de-mi fur anii ca un hoț
.jpg)
trupul meu e o vioară
Corzii nervilor mă-ntind
și-aș muri dacă nu cânt
Costel Zăgan, CEZEISME II
COSTEL ZĂGAN
VERDE SPRE ROȘU
Destine sfărmate-n mii de bucăți
Roșul pur sau impur
Niște absurdități
Murdărite de sânge nevinovat
Libertate egalitate fraternitate
Îngerii sau dracii conduc lumea
Doamne vine primăvara degeaba
Ce roșie-i iarba
și
ce
verde
era
odată
COSTEL ZĂGAN
LĂSAȚI SOMNUL SĂ SE REZEASCĂ
Menajerii clipei cumpără flori cu pedale
schimbă mesaje-ntr-un pat de campanie
pune-n pahare coapsele-ți de șampanie
iubito să mor asfixiat de farmecele tale
Schimb mesaje-ntr-un pat de campanie
pentru Dumnezeu de unde pașapoarte
totuși cum cresc și eu un pui de neant
de copilăria ia lecții direct de la moarte
Sub cămașa de noapte fetele vor să ningă
monștrii au pre limbă bucăți de paradis
și-n infern se ajunge numai prin seringă
când îngerii nu-s acasă dracii s-au prins
Menajerii clipei cumpără flori cu pedale
buzele mele cad în genunchi pe buzele tale
Nimeni nu mă-mpiedică să fiu trist pe săturate moartea-mi dă o replică viața are mereu dreptate Să fiu trist pe săturate nimeni nu-i rău ca...
.jpg)