Dragoste dincolo de albastru
Costel Zăgan
NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
Să-mi scriu linia vieții pe nisipul plajei (Costel Zăgan)
AUTOBIOGRAFIE
Poet erotic, teolog și curtezan de curte nouă,
avangardist de-ariergardă, rănit în inimă - aici -
de-o schijă suprarealistă, albastru curcubeu când plouă
cu îngerași în pielea goală și heruvimi cu aripi mici,
malagambist pierdut prin baruri, prin viața asta fără rost
zâmbind oglinzilor crăpate, dând chelnerițelor bacșiș
poeme cu subînțelesuri, ocheade numai în cruciș,
amestec tandru de cianură și rodie, profesor prost
de matematici aplicate la crupe tari și decolteu,
traducător de vechi hrisoave, măgar profetic, semizeu,
locuitor al Atlantidei născut din coapsa ta de aur
berbece-n zodiacul morții, în mituri și-n legende, taur,
biografia mea e simplă: poet erotic, teolog,
avangardist de-ariergardă, rănit în inimă și-n cot
de-o schijă suprarealistă pe când pluteam pe Topolog
și îngerași în pielea goală treceau prin țeasta mea înot.
CÂNTAREA NECÂNTĂRILOR, 2019
DE LA FEREASTRĂ
Dacă vreodată vom ajunge în Oraș
vei vedea și tu cum se deschid obloanele
cum femeile aruncă aripile de îngeri
rămase de la
masa de seară.
DIN CÂND ÎN CÂND
Din când în când se face liniște în mine
ca și cum istoria s-ar fi oprit.
E ca o lumină imensă
pe o câmpie fără sfârșit,
un amestec de bucurie și spaimă
ca în fața lui Dumnezeu.
Știu că ține doar o secundă, dar simt
că așa ar fi putut fi mereu,
dacă aș avea destulă putere
să plec convinsă că vin înapoi,
cum pleacă păsările
în fiecare toamnă
spre viața lor de apoi.
MATRICEA BRÂNCUȘIANĂ, EDITURA SITECH, CRAIOVA, 2012
BRÂNCUȘI
Poarta sărutului e un arc de triumf
închinat iubirii
Coloana infinitului e nesfârșita
întrebare
adresată cerului
Cumințenia pământului
nu seamănă deloc cu mine
de aceea mă închin Păsării măiastre
din zborul căreia s-a desprins
tăcerea rotundă
ca o masă țărănească
sau o cină de taină...
toate aceastea fără să uite
că există Dumnezeu...
sau poate tocmai de aceea!
Versurile vieții mele
versurile morții tale
aruncă din ceruri stele
moartea viața-tot o cale
Versurile morții tale
se întind peste mormânt
vin cu mâinile goale
ca să le simt lăcrimând
Se întind peste mormânt
aruncă din ceruri stele
doar tăcerea sângerând
versurile vieții mele
Versurile morții tale
se scriu singure agale
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
***
lângă Lacul Morii, trei porumbei
se bat între ei
pentr-o bucată de porumb copt
o porumbiță albă
înțeleaptă ca un avă
din Patericul Copt
(90 de lei
ediția de la Humanitas
Doamne ferește!)
doar îi privește
și pare să spună-
ce vanitatum și ce vanitas
ce lume nebună
ce vă-mpingeți între voi
când în jur e tot orașul
o abundență de gunoi
DAN SOCIU, PORC ȘI SENTIMENTAL, ÎNȚELEPT ȘI RĂU, EDITURA POLIROM, IAȘI, 2021