FRUMOASO

Acum 1 an

30 martie 2019 la 12:46 · 

Frumoaso, lasă primăvara să-ți iasă prin piele: clipa asta este a ta!
Costel Zăgan, Inventeme

DRAGOSTEA PLEACĂ DIN OCHI ȘI AJUNGE ÎN INIMĂ

Pentru voi dragi copii Victor Andrei și Claudia

Imponderabila corabie de piatră plutește-n doi

cu cățel purcel și celelalte 

daruri ereditare

Oricât de zbuciumată ar fi marea

este

totuși

Marea Dragostei

Valurile

(a)duc

fericire și durere

Însă

vă șlefuiesc

nu doar trupul

Ci și

mintea sufletul și voința

Purtându-vă

spre

viitor

Cu

pieptul 

plin

de

lumina speranței

Vântul dragostei

să vă bată

neîncetat

Cu Dumnezeu

înainte

Costel Zăgan

ȚĂRANUL ZBURĂTOR

În ultima vreme

țăranul plutește

la

un metru

un

metru jumătate

deasupra

pământului

Cică

dacă

mai vrea să lucreze

De fapt

să conlucreze

cu

fratele său

(Fratele său

Pământul

bineînțeles)

Trebuie

să plătească

un nou

impozit

Plătește

și

poate

coborî

Dacă nu

va pluti

până

la

sfârșitul veacurilor

În bătaia vântului

deasupra

pământului

Costel Zăgan, POEME HAI HUI, 2012

NE AȘTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE

Ca un

obuz rămas

neexplodat

de la

ultima

revoltă a îngerilor

Cerul

își întinde

aripile neliniștite

De la

primul

la

ultimul înger

Dumnezeu

cu

fitilul fulgerului

în

mână

ezită

Oare

e

suficient albastru

Pentru

o

Apocalipsă

cât 

de

cât

normală

Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012

APOCALIPSA NU MAI ARE RĂBDARE

Va crește iarba ca un leac

poezie vai speranța mea

Doamne și-n acest veac

fierbe-n călimară o stea

Poezie tu speranța mea

azi și mâine și poimâine

cine-n versuri mă mai vrea

doar în versuri va rămâne

Azi și mâine și poimâine

Doamne-n următorul veac

vei râde-n hohote române

va crește iarba ca un leac

Poezie zău speranța mea

între a (nu) fi și-a (nu) a avea

Costel Zăgan, CEZEISME II