Adrian Păunescu • Mesaj de dincolo de moarte de Anul Nou

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020

 COSTEL ZĂGAN

RĂZBOI INTERIOR

Și

nu

mă pot abține

În

fiecare

dimineață

Sunt fericit

că-s

român

Și

nu american

Sau

Doamne ferește

rus

ODE GINGAȘE

Costel Zăgan - Top 20 citate ale aforistului român

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020

 CLAUDIU LIVIU ONIȘOARĂ

URANUS ȘI NEPTUN

a înflorit sângele pe câmp

e un fior de demult

pielea se lasă îmblânzită

atâta zvârcolire a fost până acum

ești pregătită, însă

pe nori, tăișul aduce ploi

unde apa se întâlnește cu vântul

unde două furtuni

de gheațăși de văpaie

se ating și se pierd

e iubirea care mă îneacă și mă arde

n-am să încetez să te iubesc

un fragment din destinul meu e în tine,

mereu a fost, mereu va fi

unde apa se întâlnește cu vântul

la margini de lume deschise-n sărut

 104. Jurnalul unei (in)certitudini : Dio

     În sfârşit, Dio a găsit Suplimentul literar-artistic al Tineretului Liber (fosta Scânteie a tineretului) ! Sâmbătă 6 ianuarie 1990. Citeşte grăbit pe prima pagină ,  FRICA DE CUVINTE :  "Pentru orice dictatură, cuvântul a reprezentat şi mai mult ca sigur că va reprezenta o teribilă ameninţare."

   Mai jos, un poem al lui Florin Iaru , EST ETICA, conchide că lumea trece peste tarabe ca soarele. Da, doar trece.

Pe ultima pagină, un poem al lui Paul Eluard anunţă deja stingerea : "Ce vreţi uşa era păzită/ Ce vreţi eram închişi/ Ce vreţi strada era barată/ Ce vreţi oraşul era strivit sub călcâi/ Ce vreţi oraşul era înfometat/ Ce vreţi eram dezarmaţi/ Ce vreţi noaptea căzuse/ Ce vreţi ne-am iubit"!!!

     În pagina a 5-a, Sorin Preda avertizează tolerant : "Pare indecent ca în asemenea momente dramatice pentru noi şi pentru ţară să discuţi despre destinul literaturii tinere...E timpul să apărem în librării cu acele cărţi care ne reprezintă. Să ne exprimăm liber şi curajos în reviste literare...Acum va fi momentul adevărului...Nimeni nu va mai putea da vina pe cenzură, pe incompetenţa şi incultura altora, pe planuri editoriale sau lipsă de hârtie. Vom fi faţă-n faţă cu noi înşine.Atât şi nimic mai mult.Vrem să schimbăm faţa literaturii? Foarte bine. S-o dovedim prin scrisul nostru. "

   Iată şi paginile centrale, 6-7! Două proze de Nichita Danilov-MAGISTER şi THE KING. La POEME DIN SERTAR, o ÎNTÂMPINARE A DOMNULUI, semnată Domniţa Văduva, iar sus, sub titlul  CA SĂ AJUNGĂ LA NOI ACESTOR VERSURI LE-AU TREBUIT 25 DE ANI, mai multe poezii semnate de N.Silade, Lugoj, Ţucu Moroşanu, Câmpulung Moldovenesc, Omul Primitiv, Cucuten,Iaşi, Gheorghe Sârbu,Ploieşti, DIO,t.v.,B.,septembrie 1989, Daniela Dorin,Iaşi,Sever Negrescu, Mehedinţi, Nicolae Roşianu, Timişoara, Marius Iosif, Focşani, Ovidiu Nimigean, Odorheiul -Secuiesc.În prezentarea făcută acestora, Areta Şandru scrie:

          "Mă înfior de tristeţe că poate vreunul din poeţii aceştia ar putea să nu mai fie"!

 

 Costel Zăgan

DARE DE SEAMĂ, 2019

 

DRAGĂ KITTY

 Niciodată

vara nu fu mai frumoasă

și

nu parodiez

apropo

toamna lui Tudor Arghezi

pentru

că

nu am făcut

nimic

altceva

decât

să citesc

linia vieții

în

nisipul plajei

clepsidra mea

orizontală

Costel Zăgan, DARE DE SEAMĂ (antologie, Daniela Toma), 2019 

DESPRE COSTEL ZĂGAN

 cv- Costel Zăgan

Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, în satul Tudor Vladimirescu, aflat atunci în comuna Ringhileşti, iar în prezent în comuna Albeşti, judeţul Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena, sunt originari din Bucovina.

Urmează gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală "A.T. Laurian", Botoşani, promoţia 1977, şi licenţiat al Facultăţii de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi, cu lucrarea "Natură şi eros la Eminescu".

Este căsătorit şi are cinci copii: doi băieţi şi trei fete.

Publică: poezii, aforisme, epigrame şi altele în revistele Colloquium, Convorbiri Literare, Intertext, Poezia, Hyperion, Timpul, Absolut Cultural.

A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani.

A mai publicat "Cezeisme" în 2008.

Pe 11 octombrie 2012 a publicat online volumul de versuri "Gravitaţia sufletului".

21 august 2014, Editura AXA, publică volumul de poeme Erezii second hand , de Costel Zăgan .

28 mai 2015, Editura AXA, Botoșani, publică romanul cibernetic, DEȘERTUL DE CATIFEA, de Costel Zăgan.

Pe 14 martie 2013,revista 21Artemotion l-a desemnat pe Costel Zăgan - SCRIITORUL ZILEI , publicându-i-se poemul "Sentinţa-i divină" şi proza "Paraşutist şi îndrăgostit".

Prezent în antologiile:

"Porni Luceafărul", Botoşani, 1995

"Nord - Antologia poeţilor botoşăneni de azi", 2009

"Însemne", Bacău, 2010

"Poeme hai hui- antologie de poezie", Editura Singur, Târgovişte ; Editura Grinta, Cluj-Napoca ; octombrie, 2012

"Însemnele unei tăceri- antologie de poezie -2012",Editura ROVIMED PUBLISHERS,Bacău, decembrie 2012

"Amprente temporale- antologie de poezii cronopediene",Braşov, mai 2013

"Autograf pentru m(â)ine-lirică, proză şi arte platice", Adjud, 2014

Aprecieri critice

Gellu Dorian (2005):

"Costel Zăgan debutează târziu cu un mănunchi de "poeme blitz", după ce prezenţa lui discretă, retras fiind la o şcoală din judeţul Botoşani ca profesor de limba română, în presa literară a atras atenţia, în mod special, asupra laconismului scrisului său."

Aprecieri critice anterioare debutului în volum:

Mihai Ursachi (Cronica", 1981):

Scrieţi cu uşurinţa aparentă a celui cu dotaţie nativă; cum în orice bine se ascunde de regulă şi reversul său , uşurinţa cu care se pare că puteţi compune riscă să se transforme în frivolitate. În totalitate însă, poeziile îmi dau despre Dvs. imaginea unui poet în plină devenire de la care ne putem aştepta la minuni. Am putut desluşi în poezii multă sesibilitate şi o bună stăpânire a uneltelor lirice. Fragilitatea Dumneavoastră poate fi forţa Dumneavoastră.

Emil Brumaru (SLAST, 1982):

Bucuros că pot scrie fără ezitare lângă Costel Zăgan cuvântul talent, îmi îngădui să-l arăt tuturor cu sufletul! Un nou partener de călătorii spre azur!

Ioanid Romanescu (Convorbiri Literare, 1983):

Nu ştim ce vârstă şi ce profesie aveţi, nu ştim de când scrieţi şi de ce aţi apelat la noi cu exagerată sfială. Noi nu declarăm genii, nu ne batem cu pumnii în piept că vom face şi vom drege, nu avem posibilitatea să vă publicăm masiv (după expresia altora), pentru că (după expresia noastră) nu visăm în locul altora. Noi vă mângâiem ameninţându-vă: sunteţi un talent care ar trebui bătut pentru a scrie. Luaţi-vă în serios, pentru că aveţi ce spune! Şi nu uitaţi că artistul nu e un simplu martor care-şi manifestă uimirea, ci o conştiinţă care deranjează.

Emil Druncea scria pe 25 decembrie 2010 într-o cronică la apariţia volumului "Însemne", o antologie cu 48 de poeţi din întreaga ţară:

Şi iată poetul autoironiei, Costel Zăgan! O ironie fină, de rang superior străbate poeziile publicate în antologia "Însemne".

Să exemplificăm!, cum ar spune profa de română: "Ce poftă am să fiu nemuritor/şi Doamne nu-s decât doar trist", atunci când oamenii normali sunt trişti, "nemuritorul" nu-i "decât doar trist"!

El revendică într-una şi orice: "iubirile femeilor frumoase", drept pedeapsă că există, iar moartea se miră şi ea de-o asemenea revendicare, "când naiba să te ia eşti muritor", de unde deducem că nu Domnia Sa Moartea trebuie să-l ia, ci naiba, că e muritor, vorba ceea, Moartea îi ia doar pe nemuritori!

Un joc al legităţilor universale întors pe dos de către marele autoironic.

Domnul Zăgan îşi revendică şi dreptul la o stea fiindcă există, creând iarăşi un joc întors al legităţilor: oamenii cred că fiecare pământean are câte o stea în care merge după moarte sau că la moartea fiecăruia cade câte o stea, dar ironicul poet ne trimite şi la steaua-star, pentru că, nu-i aşa, este în "Paradisul aparenţelor".

Când nu e ironic, e "binevoitor"cu iubita: "Cad stele de pe sânii tăi femeie/firmamentul discret ţi-l descheie", avid să afle cum arată firma de sub firmament, cum ar zice chiar poetul. ("Hainele demodate ale nopţii")

Ironic, deşi nu pare la prima citire, este şi "Poem de sus", unde lacrimile iubitei sunt arteziene, adică urcă, iar ochii iubitei sunt indecent de albaştri, toate acestea pentru că cerul şi-a dezbrăcat norii.

Cititorii acestor poezii pot depista şi filosofia de viaţă a poetului, metaforele pe care şi le ia în serios ca să creeze o POEZIE ironică de cea mai foarte extraordinară calitate.

Marian Dragomir a scris în "22 de amprente" (prefaţă la "Amprente temporale", mai 2013):

Creaţia din cuvânt este marca poetului Costel Zăgan, la care Dumnezeu guvernează viaţa neexplorată a omului, "Dumnezeu este Cuvântul/suflecaţi-aş moarte" (Incompatibilitate mondială). Relevant în descifrarea menirii poetului este poemul "Artă poetică", dezvăluindu-i concepţia despre viaţă şi lume, "în ficare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota".

Mihaela Meravei a scris în "Amprente ale sufletului gravate pe file de timp" (prefaţă la "Amprente temporale", mai 2013):

Poet, aforist, scriitor, Costel Zăgan ne va încânta cu un grupaj divers de poeme. De la poezia scurtă de esenţă, trecând prin ludicul unor poezii în rimă, până la poezia de dragoste declarativă.

Limbajul lejer, versurile pline de o învăţătură transmisă prin umor, uşor ironică, face ca poemele lui Costel Zăgan să fie citite cu plăcere şi interes: "În fiecare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota" (Artă poetică).

Nu metafora este punctul forte al versurilor scrise de poetul Costel Zăgan, mai degrabă mesajul transmis de ele, ca şi cum citeşte gândurile unui "hâtru plin de glume", parafrazându-l pe marele Vasile Alecsandri: "Nebunul/satului/Urlă/de/plăcere/În/jurul/bisericii" (Zonă erogenă).

Florentina Toniţă a scris în articolul "Costel Zăgan - poetul ereziilor târzii":

Debutul târziu (la 47 de ani, cu "Hiperbole blitz") nu denotă o autoexcludere a poetului din piaţa literară, ci mai degrabă o amânare a mărturisirii livreşti (stricto sensu). Departe de a fi un autor prolific, Costel Zăgan este totuşi un bun strateg, el desfăşurându-şi poemele în pagini de reviste, pe bloguri sau site-uri de specialitate, rămânând însă permanent într-o stare de reverenţioasă timiditate cu propria poezie.

Dovedind o fervoare direct proporţională cu o anume vibraţie nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan îşi asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanţe şi contemplaţii inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă, însă, un aer de sensibilitate mereu în alertă.

Deşi pare să fie tributar poeziei tradiţionaliste, în vers clasic, Costel Zăgan îşi surprinde cititorul cu poeme îndrăzneţe, scormonitoare, dar lipsite de stridenţe lingvistice. Poetul îşi asumă astfel o etică a cuvântului, el rămâne credincios sieşi, dar şi culturii în care s-a născut şi a creat.

Poemele lui Costel Zăgan nu cad în desuetudine, o anume mirare şi o sprinteneală a rimei asigurând poeziei coerenţa lirică atât de necesară, rima fixând, de fapt, mesajul poetic al discursului.

Insistenţa tematică (Eminescu, Poetul, dragostea etc.), relieful extrem de personal în care se desfăşoară, alături de o predispoziţie naturală pentru imagini poetice care dezvoltă aceste tematici, fac din Costel Zăgan un autor care permanentizează starea de poezie, o cultivă şi o transmite semenilor săi fără orgoliu, dar cu o responsabilitate care tinde să devină, în sine, o profesie.

De remarcat, la Costel Zăgan, generozitatea faţă de poezia confraţilor săi, care trece dincolo de statutul de simplu cititor. Prin aceasta rostul său se multiplică, aşteptăm ca şi confraţii să îl (re)citească şi să îl (re)cunoască.

Interviu[modificare]

Paul Ungureanu a realizat un interviu cu Costel Zăgan, în Revista Hyperion nr. 2 din 2001,la rubrica "Dialoguri":

Costel Zăgan: A fi profesor la ţară înseamnă să poţi face un pas. Un pas din infern în... prezent!

- Când aţi debutat în învăţământ şi ce lucruri v-au marcat în această frumoasă profesiune de dascăl, ce esta ocolită de mulţi tineri în zilele noastre din cauza unei mici retribuţii?- Prin urmare, am "debutat" în învăţămînt de... două ori. În 1977, câteva luni, până la plecarea la oaste şi, după lăsarea la vatră, la şcoala din satul natal, unde se învăţau, pe vremea aceea, zece clase.M-a marcat, în chip deosebit, atmosfera tinerească şi plină de elan. Era cât pe ce să spun: elan revoluţionar! Dar să ştiţi că aşa era. Revoluţia era în mine, în noi,în dorinţa noastră de-a "înşfăca"... munţii, de a-i... răsturna şi de-ai... pune la loc! La locul lor: lângă cer!

- Cum erau copiii, elevii?- Fiind din aceeaşi localitate cu ei, erau dificili şi... minunaţi! Porneam împreună, să cucerim... Everestul limbii române! Încă mai urcăm!Cu mâinile sufletului "însângerate" de stânci, epitete şi metafore! În buzunare, flutura, şi atunci, şi acum, vântul!

- Şi totuşi, de ce, după zece ani de la terminarea faculăţii, nu aţi dat examenul de licenţă?- În timpul facultăţii, am fost remarcat de profesorii: Elvira Sorohan, Mihai Drăgan şi Constantin Parfene. Am pregătit pentru licenţă lucrarea "Natură şi eros la Eminescu", sub coordonarea regretatului profesor universitar Mihai Drăgan, care şi-a întrerupt viaţa, din nefericire, în anul 1993.Amân, din varii şi încurcate motive, prezentarea licenţei. Între timp caut alt coordonator, nu al destinului, ci al lucrării în cauză. La întretăierea mileniului doi cu... următorul, "riscă" să-mi ia sub oblăduire universitară lucrarea pentru licenţă în litere, doamna profesor Noemi Bomher. Probabil că voi fi licenţiat, după... o mie de ani de la absolvirea Facultăţii de Litere! NU un veac,ci un mileniu de singurătate. Pentru mine! În 1982, m-am căsătorit cu învăţătoarea Doina Alupoaie. Repartizată la şcoala din satul meu natal, unde eu funcţionam, deja, ca profesor suplinitor de limba şi literatura română, încă din 1979.Între 1983 şi 1989, pun la cale, împreună cu nevastă-mea,... cinci copii. Trei fete şi doi băieţi. La această oră, copiii se află pe următoarele trepte (ale destinului propriu): Diana-Mihaela, anul IV, Liceul Pedagogic Botoşani; Monica, anul III, acelaşi liceu; Marius-Ilie, anul I, Liceul "Demostene Botez", Truşeşti; Ioana-Loredana, clasa a VII-a, Şcoala Tudor Vladimirescu; Andrei-Victor,clasa a V-a,aceeaşi şcoală.

- De unde aveţi această pasiune arzătoare pentru scris şi literatură?- Dragostea pentru literatură, pentru poezie în special, cred că îmi vine de la mama şi... un frate al bunicului din partea tatălui, un călugăr iubitor de buchie scrisă. Au urmat în ordine cronologică învăţătorii: Constansa şi Constantin Costânceanu, Dumitru Gheorghiţă. Apoi, profesorii de limba şi literatura română: Ioan Lăcătuşu, Cornelia Popa şi poetul Dumitru Ţiganiuc.Un loc aparte pentru formarea gustului meu pentru literatură l-a avut Cenaclul de la Casa Corpului Didactic, condus cu dragoste şi competenţă de poetul şi profesorul Dumitru Ţiganiuc. Tot aici l-am întâlnit, licean fiind, şi pe poetul Mihai Munteanu.Cam pe-atunci, are loc şi întâlnirea cu extraordinarul om şi poet Lucian Valea şi cu mai tinerii şi... "încăpăţânaţii" întru poezie - Gellu Dorian, Val Guraliuc, Constantin Bojescu, Lucian Alecsa, George Luca şi, bineînţeles, cu acel argint viu, metaforic vorbind, Emil Iordache!

- Într-un interviu anterior am pus o întrebare poetului şi prof. Mihai Munteanu, din Cordăreni, în legătură cu menirea dascălului de ţară. Cu ce se confruntă el în prezent?- Menirea lui nu s-a schimbat, cred, de la... Ion Creangă încoace. Tot trebuie să ia acea bucăţică de humă, cu suflet, numită copil, şi să o poarte, modelând-o continuu, nestrivindu-i liniile proprii de forţă, către lumina viitorului. Viitor care, fiind tot de aur (ca pe vremea lui Eminescu!) e normal(!), aproape inaccesibil majorităţii copiilor de ţărani. Totuşi, să nu ne... întunecăm! Soarele raţiunii, încă, e deasupra orizontului! Al raţiunii şi al speranţei! Doamne-ajută!

- Trăind în mediul rural, cum reuşiţi să ţineţi pasul cu toate noutăţile de pe plan cultural şi literar?- Pentru mine, viaţa la ţară nu este o întâmplare, o obligaţie profesională, ci este... o opţiune. Pentru sufletul meu de... Atlas (...rural?, nicidecum!), (între)ruperea contactului cu această viaţă ar însemna... moartea! Fizică şi... metafizică!Viaţa la ţară, pentru mine, nu este un exil!Iată, îi am aici, în bibliotecă, lângă mine, mereu, pe Urmuz, Aristotel, Kafka, Dinescu, Eliade, Eminescu, Shakespeare, Borges, Noica, Pleşu, Eugen Ionescu, Liiceanu ş.a.m.d. Şi, peste tot, nu pot scăpa de el!... Costel Zăgan!Şi, încă ceva: facultatea deşi am "făcut-o" la fără frecvenţă, fiind şi căsătorit, având şi copii, fiind profesor suplinitor (cum sunt şi în prezent, fiind plătit ca atare), deşi am absolvit o facultate, neavând... patalamaua la mână, punga mi-e mai mult... goală. Aşa că nu am avut şi nu am niciun fel de motivaţie... financiară, pentru o asemenea opţiune, având - pe atunci - şi o jumătate de normă la C.A.P. (Cooperativa Agricolă de Producţie, pentru cei mai tineri) să-mi pot întreţine familia destul de numeroasă, deci facultatea nu a fost numai un... chin ontologic şi antologic, ci şi o voluptate axiologică! Zău!Legătura cu exteriorul (eu fiind miezul destinului propriu şi personal) mi-a fost favorizată de cărţi şi reviste: Caiete botoşănene (Hyperion), Convorbiri Literare, Ateneu, România Literară, Luceafărul, SLAST, Familia,Steaua, Freamăt de codru, Poezia.Pe plan literar, am debutat, ca orice poet de mai multe ori.Mai întâi, în revista Liceului "A.T. Laurian", Botoşani, prin anii 1973-1974, apoi în ziarul judeţean Clopotul (1977). După aceea în Flacăra lui Adrian Păunescu, Familia, Caiete botoşănene.În 1983, am luat Premiul revistei Steaua, la Festivalul de poezie "Poemele luminii"; în 1995, de asemenea, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Moldova, Iaşi, la Porni Luceafărul... Tot în 1995, îmi apare volumul "Poeme infracţionale", scris şi "manufacturat" în Penitenciarul Botoşani, unde,... singurătatea mea a hibernat un an şi jumătate, din motive, pardon, cauze, arhicunoscute şi... depăşite, din fericire!Totuşi, nu pot trece cu vederea, din această perioadă, înfiinţarea revistei (cu circuit închis) "Caietele lui Cain", interviul pe care mi l-a luat revista Timpul (Iaşi), prin persoana lui Viorel Ilişoi: "Dacă vrei să scrii o poezie, cheamă-ţi avocatul!" (decembrie 1995), publicarea unei pagini "Poezii din închisoare", în revista Timpul, ianuarie 1996 şi un grupaj de poezii în revista Hyperion (Caiete botoşănene) nr.1-2, 1995, la rubrica "Poezia spaţiului concentraţionar."

- Când v-aţi apropiat de jurnalism?- M-am apropiat când, liber fiind şi... şomer, am urmat aşa-numitele cursuri de iniţiere, susţinute, cu aplomb pedagogic, profesional şi... părintesc, de numiţii: Radu Câjvăneanu şi Lucia Olaru Nenati. Sus-numitele cursuri m-au îmbolnăvit pe viaţă de jurnalism, de patima de a scrie, nu numai poeme, ci şi Lecturi perpendiculare şi alte articole, în care îmi tăiam craca de sub picioarele... minciunii şi (im)posturii (im)personale. Aşa că am mai publicat prin: Colloquium (revista-meteor a lui Valerian Ţopa), Hyperion (Caiete botoşănene), Convorbiri Literare, Poezia, Jurnalul de dimineaţă, Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi. Altceva? Am revenit în învăţământ... în satul natal, după un ocol... postuniversitar pe la Botoşani.

- Alte gânduri?- Am descoperit: inventemele, hipersonetele( cezeismele), lecturile perpendiculare şi braşovismele. Dar - atenţie! - nu le-aş fi descoperit, dacă nu le-aş fi inventat!Şi, să nu uit (cum aş putea?): am gata pentru tipar un volum de hipersonete, intitulat "Ghinişor antishakespeare", şi un alt volum de poeme - "Hiperbole blitz". Volume ce-şi aşteaptă sponsorii cam demult.Pentru edificarea cititorilor şi nu numai, ultimul hipersonet din "Ghinişor antishakespeare":

Finul lui Shakespeare

Zic zău lui Dumnezeu poete

zic zău te-ai întrecut pe tine

că nişte fumuri ai celeste

şi arzi cu flăcări mioritico-străine

Zic zău te-ai întrecut pe tine

ţi-ai luat şi umbra înainte

ţi-ai tras şi nişte ţoale în fine

ai contracandidaţi atât în cer şi în morminte

Ţi-ai luat şi umbra înainte

şi nişte fumuri ai celeste

tratezi de sus şi în cuvinte

zic zău lui Dumnezeu poete

Zic zău te-ai întrecut pe tine

ţi-aştepţi doar naşul care nu mai vine

(Lipsa semnelor de punctuaţie, de aici ca şi din destin, îmi aparţine!) Vă mulţumesc pentru răbdarea Dvs!

- La fel, şi eu vă mulţumesc pentru sinceritatea debordantă a răspunsurilor!

ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014

 COSTEL ZĂGAN

TAXA PENTRU TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE

Copilăria e un viciu

și-a fi tânăr e-un păcat

din cerneală îmi biciul

fii cuvântule bărbat

A fi tânăr nu-i păcat

ironia nu-i o crimă

azi politichia la palat

pe bărbații mari animă

Ignoranța este-o crimă

din cerneală îmi iau biciul

și vă mai trântesc o rimă

însăși viața e un viciu

Și-a fi om e un păcat

Doamne vai de neiertat

POEME PE O FRUNZĂ, 2018

 COSTEL ZĂGAN

SENRYU

secetă de poet

picăturile de ploaie

în călimară

 DEŞERTUL DE CATIFEA

                                            DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ

   Dio zăreşte prin geamul zăbretit de lacrimile binecuvântate ale ploii iarba verde de acasă. Verdele pur al ierbii suliţează aerul senin al dimineţii de primăvară, însângerându-l cu amintirile zilelor caniculare din ultimele săptămâni.

Cele două peisaje defazate temporal de mintea înfierbântată a lui Dio se suprapun c-o viteză ameţitoare. Deşi se pare că totul respiră mai calm la această oră.

  Ce se întâmplă în mintea lui Dio seamănă izbitor cu chipurile copiilor din clasa a IV-a : limpezimea din priviri este greu de ţinut în frâu de sufletele gata oricând de-o nouă şotie !

  Mâinile surâd înainte de-a apuca creionul sau stiloul : una vreţi voi şi alta facem noi ! La întretăierea celor două fantezii jucăuşe Dio se întreabă ce va ţâşni din paginile albe : cine ştie ce monstru cosmic ori Chipul Blând al Lui Dumnezeu ?

  Mâinile chicotesc printre imagini şi cuvinte. Un băieţel a ieşit cu maşinuţa taman printre norii colegului de bancă :

  - Accident ! Accident . mi-ai călcat un înger !!! Te amendez c-o porţie de lacrimi de crocodil ! Amenda se execută pe loc !

  - Nu-s vinovat !!! Eu nu-s vinovat. Telecomanda-i ca de-obicei la şefa clasei ! Numai ea poate umbla brambura prin visele noastre.Într-una ne calcă-n picioare stelele cele mai delicate. 

EA TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ !

   Mâinile copiilor mângâie cuvintele , indiferent de sex, orientare religioasă sau aptitudine politică.

   Brusc, tăcerea sparge geamurile clasei : în grădina din faţa şcolii un trandafir şi-a deschis parcă pentru zbor şi ultimii boboci. Derbedeul !

Costel Zăgan

INVENTEME

 Primăvara trece zăpada în verde.

Costel Zăgan

AUTOGRAF PENTRU M(Â)INE, 2O13

 COSTEL ZĂGAN

DIVANUL SINGURĂTĂȚII

Trupul meu e o vioară

corzii nervilor mă-ntind

scriu și totul o să doară

de la lucruri pân-la gând

Corzii nervilor mă-ntind

soarta iar m-a pus la colț

alții au primul cuvânt

eu am primul capu-n bolți

Soarta iar m-a pus la colț

scriu și totul o să doară

de-mi fur anii ca un hoț

trupul meu e o vioară

Corzii nervilor mă-ntind

și-aș muri dacă nu cânt

Costel Zăgan, CEZEISME II

FLORI(I)LE POEZIEI, 2020

 COSTEL ZĂGAN

VERDE SPRE ROȘU

Destine sfărmate-n mii de bucăți

Roșul pur sau impur

Niște absurdități

Murdărite de sânge nevinovat

Libertate egalitate fraternitate

Îngerii sau dracii conduc lumea

Doamne vine primăvara degeaba

Ce roșie-i iarba

și

ce

verde

era

odată

ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012

 COSTEL ZĂGAN

LĂSAȚI SOMNUL SĂ SE REZEASCĂ

Menajerii clipei cumpără flori cu pedale

schimbă mesaje-ntr-un pat de campanie

pune-n pahare coapsele-ți de șampanie

iubito să mor asfixiat de farmecele tale

Schimb mesaje-ntr-un pat de campanie

pentru Dumnezeu de unde pașapoarte

totuși cum cresc și eu un pui de neant

de copilăria ia lecții direct de la moarte

Sub cămașa de noapte fetele vor să ningă

monștrii au pre limbă bucăți de paradis

și-n infern se ajunge numai prin seringă

când îngerii nu-s acasă dracii s-au prins

Menajerii clipei cumpără flori cu pedale

buzele mele cad în genunchi pe buzele tale

 

POEME HAI HUI, 2012

 COSTEL ZĂGAN

Până când moartea va spune: AJUNGE!

TRAIECTORII FRAGILE, GAGYOHKA, 2018

 COSTEL ZĂGAN

Dumnezeu

dragostea mea

întind mâna și muntele

se întoarce

acasă

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018

 COSTEL ZĂGAN

EREZIA MÂINII DREPTE

Pornește absența spre noi demarează

în trombă singurătatea marea singură

tate zeroul absolut

așteptat de toți

hulit cu harfa și cu flautul fermecat

suflet somnambul cărat cu trenul de

marfă al disperării

totuși cureaua de transmisie a divinității

pe la hopurile etice

își mai face simțită prezența luminoasă

cad din pat în pat

din

lac

în 

puț

brusc din crăpăturile inexistenței

ies la suprafață

primii monștri ocazionali

marfă ieftină promoțională

picioarele pline de noroi stelar

bâjbțiesc după ajutor

Cadavrul lui Dumnezeu duhnește a nemurire

cale de-o poștă

Doamne unde duce mâna mea dreaptă

roua îmi fierbe pe buze

soarele răsare

printre

dinții încleștați de ură

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020

 COSTEL ZĂGAN

CRIMINAL ÎN VERSURI

3.

Arta

și

religia

neeuclidian

mă

înnebunesc

POEME PE O FRUNZĂ, 2018

 GOGYOSHI

JOC

ce visează omul de zăpadă

îmi îngheață sufletul în alb

eu și Ceahlăul

ne-am privit o clipă în ochi

restu-i vicol

Costel Zăgan

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018

 

COSTEL ZĂGAN

CATRENUL DE LUNI...

Iar m-am supărat pe viață

și pe moarte și pe noi

toate merg precum o rață

după hrană: la gunoi

GEORGE TERZIU

 MOMENTUL

M-am ascuns în acel moment

Și apoi momentul acela a trecut

Aveam picioarele acoperite cu lut

Cuvintele tale îmi sunau violent

Îmi spuneai ceva despre diacritice

Bolboroseai cuvinte spuse  demult

Eu priveam cerul complice

Și visam în loc să te ascult

Totul părea o nebunie riscantă

Ca un copil trist mestecând o suzetă

Tu vorbeai, eu visam, ei treceau

Dintr-o lume în altă lume absentă

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018