EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018

 COSTEL ZĂGAN

EREZIA MÂINII DREPTE

Pornește absența spre noi demarează

în trombă singurătatea marea singură

tate zeroul absolut

așteptat de toți

hulit cu harfa și cu flautul fermecat

suflet somnambul cărat cu trenul de

marfă al disperării

totuși cureaua de transmisie a divinității

pe la hopurile etice

își mai face simțită prezența luminoasă

cad din pat în pat

din

lac

în 

puț

brusc din crăpăturile inexistenței

ies la suprafață

primii monștri ocazionali

marfă ieftină promoțională

picioarele pline de noroi stelar

bâjbțiesc după ajutor

Cadavrul lui Dumnezeu duhnește a nemurire

cale de-o poștă

Doamne unde duce mâna mea dreaptă

roua îmi fierbe pe buze

soarele răsare

printre

dinții încleștați de ură

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II