POEME HAI HUI, 2012

 COSTEL ZĂGAN

Până când moartea va spune: AJUNGE!

TRAIECTORII FRAGILE, GAGYOHKA, 2018

 COSTEL ZĂGAN

Dumnezeu

dragostea mea

întind mâna și muntele

se întoarce

acasă

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018

 COSTEL ZĂGAN

EREZIA MÂINII DREPTE

Pornește absența spre noi demarează

în trombă singurătatea marea singură

tate zeroul absolut

așteptat de toți

hulit cu harfa și cu flautul fermecat

suflet somnambul cărat cu trenul de

marfă al disperării

totuși cureaua de transmisie a divinității

pe la hopurile etice

își mai face simțită prezența luminoasă

cad din pat în pat

din

lac

în 

puț

brusc din crăpăturile inexistenței

ies la suprafață

primii monștri ocazionali

marfă ieftină promoțională

picioarele pline de noroi stelar

bâjbțiesc după ajutor

Cadavrul lui Dumnezeu duhnește a nemurire

cale de-o poștă

Doamne unde duce mâna mea dreaptă

roua îmi fierbe pe buze

soarele răsare

printre

dinții încleștați de ură

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020

 COSTEL ZĂGAN

CRIMINAL ÎN VERSURI

3.

Arta

și

religia

neeuclidian

mă

înnebunesc

POEME PE O FRUNZĂ, 2018

 GOGYOSHI

JOC

ce visează omul de zăpadă

îmi îngheață sufletul în alb

eu și Ceahlăul

ne-am privit o clipă în ochi

restu-i vicol

Costel Zăgan

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018

 

COSTEL ZĂGAN

CATRENUL DE LUNI...

Iar m-am supărat pe viață

și pe moarte și pe noi

toate merg precum o rață

după hrană: la gunoi

GEORGE TERZIU

 MOMENTUL

M-am ascuns în acel moment

Și apoi momentul acela a trecut

Aveam picioarele acoperite cu lut

Cuvintele tale îmi sunau violent

Îmi spuneai ceva despre diacritice

Bolboroseai cuvinte spuse  demult

Eu priveam cerul complice

Și visam în loc să te ascult

Totul părea o nebunie riscantă

Ca un copil trist mestecând o suzetă

Tu vorbeai, eu visam, ei treceau

Dintr-o lume în altă lume absentă

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018