INVENTEME

 Primăvara trece zăpada în verde.

Costel Zăgan

AUTOGRAF PENTRU M(Â)INE, 2O13

 COSTEL ZĂGAN

DIVANUL SINGURĂTĂȚII

Trupul meu e o vioară

corzii nervilor mă-ntind

scriu și totul o să doară

de la lucruri pân-la gând

Corzii nervilor mă-ntind

soarta iar m-a pus la colț

alții au primul cuvânt

eu am primul capu-n bolți

Soarta iar m-a pus la colț

scriu și totul o să doară

de-mi fur anii ca un hoț

trupul meu e o vioară

Corzii nervilor mă-ntind

și-aș muri dacă nu cânt

Costel Zăgan, CEZEISME II

FLORI(I)LE POEZIEI, 2020

 COSTEL ZĂGAN

VERDE SPRE ROȘU

Destine sfărmate-n mii de bucăți

Roșul pur sau impur

Niște absurdități

Murdărite de sânge nevinovat

Libertate egalitate fraternitate

Îngerii sau dracii conduc lumea

Doamne vine primăvara degeaba

Ce roșie-i iarba

și

ce

verde

era

odată

ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012

 COSTEL ZĂGAN

LĂSAȚI SOMNUL SĂ SE REZEASCĂ

Menajerii clipei cumpără flori cu pedale

schimbă mesaje-ntr-un pat de campanie

pune-n pahare coapsele-ți de șampanie

iubito să mor asfixiat de farmecele tale

Schimb mesaje-ntr-un pat de campanie

pentru Dumnezeu de unde pașapoarte

totuși cum cresc și eu un pui de neant

de copilăria ia lecții direct de la moarte

Sub cămașa de noapte fetele vor să ningă

monștrii au pre limbă bucăți de paradis

și-n infern se ajunge numai prin seringă

când îngerii nu-s acasă dracii s-au prins

Menajerii clipei cumpără flori cu pedale

buzele mele cad în genunchi pe buzele tale

 

POEME HAI HUI, 2012

 COSTEL ZĂGAN

Până când moartea va spune: AJUNGE!

TRAIECTORII FRAGILE, GAGYOHKA, 2018

 COSTEL ZĂGAN

Dumnezeu

dragostea mea

întind mâna și muntele

se întoarce

acasă

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018

 COSTEL ZĂGAN

EREZIA MÂINII DREPTE

Pornește absența spre noi demarează

în trombă singurătatea marea singură

tate zeroul absolut

așteptat de toți

hulit cu harfa și cu flautul fermecat

suflet somnambul cărat cu trenul de

marfă al disperării

totuși cureaua de transmisie a divinității

pe la hopurile etice

își mai face simțită prezența luminoasă

cad din pat în pat

din

lac

în 

puț

brusc din crăpăturile inexistenței

ies la suprafață

primii monștri ocazionali

marfă ieftină promoțională

picioarele pline de noroi stelar

bâjbțiesc după ajutor

Cadavrul lui Dumnezeu duhnește a nemurire

cale de-o poștă

Doamne unde duce mâna mea dreaptă

roua îmi fierbe pe buze

soarele răsare

printre

dinții încleștați de ură

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II