marți, 7 iulie 2020
duminică, 5 iulie 2020
ANTOLOGIA ANTOLOGIILOR - Costel Zăgan: POEZIA ZILEI
ANTOLOGIA ANTOLOGIILOR - Costel Zăgan: POEZIA ZILEI: LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, Editura Art Creativ, București, 2020 RĂZBOI INTERIOR Și nu mă pot abține...
marți, 14 aprilie 2020
DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST
Ești liberă să-ți faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ți acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-și
spun zei
Ești liberă să cochetezi (ch)iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame
Ești liberă să-mi deturnezi orice tristețe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulți ninsoarea cuprinsă de tandrețe
scurtcircuitând toți sorii rămași în Univers
Ești liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă
Ești liberă să spui că paradisul locuiește-n tine
să-mi arzi aripile și azi la fără-un sfert
când îmi dezbrac singurătatea fără de rușine
să te iubesc și iar să nu te iert
Costel Zăgan, Ode gingașe
luni, 30 martie 2020
joi, 26 martie 2020
DRAGOSTEA PLEACĂ DIN OCHI ȘI AJUNGE ÎN INIMĂ
Pentru voi dragi copii Victor Andrei și Claudia
Imponderabila corabie de piatră plutește-n doi
cu cățel purcel și celelalte
daruri ereditare
Oricât de zbuciumată ar fi marea
este
totuși
Marea Dragostei
Valurile
(a)duc
fericire și durere
Însă
vă șlefuiesc
nu doar trupul
Ci și
mintea sufletul și voința
Purtându-vă
spre
viitor
Cu
pieptul
plin
de
lumina speranței
Vântul dragostei
să vă bată
neîncetat
Cu Dumnezeu
înainte
Costel Zăgan
luni, 23 martie 2020
ȚĂRANUL ZBURĂTOR
În ultima vreme
țăranul plutește
la
un metru
un
metru jumătate
deasupra
pământului
Cică
dacă
mai vrea să lucreze
De fapt
să conlucreze
cu
fratele său
(Fratele său
Pământul
bineînțeles)
Trebuie
să plătească
un nou
impozit
Plătește
și
poate
coborî
Dacă nu
va pluti
până
la
sfârșitul veacurilor
În bătaia vântului
deasupra
pământului
Costel Zăgan, POEME HAI HUI, 2012
NE AȘTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE
Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la
ultima
revoltă a îngerilor
Cerul
își întinde
aripile neliniștite
De la
primul
la
ultimul înger
Dumnezeu
cu
fitilul fulgerului
în
mână
ezită
Oare
e
suficient albastru
Pentru
o
Apocalipsă
cât
de
cât
normală
Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
CAZUISTICĂ
Nimeni nu mă-mpiedică să fiu trist pe săturate moartea-mi dă o replică viața are mereu dreptate Să fiu trist pe săturate nimeni nu-i rău ca...
-
MATRICEA BRÂNCUȘIANĂ, EDITURA SITECH, CRAIOVA, 2012 BRÂNCUȘI Poarta sărutului e un arc de triumf închinat iubirii Coloana infinitului e nes...
.jpg)