ION MUREȘAN, IZGONIREA DIN POEZIE, 2020

DE LA FEREASTRĂ

Dacă vreodată vom ajunge în Oraș

vei vedea și tu cum se deschid obloanele

cum femeile aruncă aripile de îngeri

                          rămase de la

masa de seară. 

ANA BLANDIANA, DANS ÎN PLOAIE, 2025

DIN CÂND ÎN CÂND

Din când în când se face liniște în mine

ca și cum istoria s-ar fi oprit.

E ca o lumină imensă

pe o câmpie fără sfârșit,

un amestec de bucurie și spaimă

ca în fața lui Dumnezeu.

Știu că ține doar o secundă, dar simt

că așa ar fi putut fi mereu,

dacă aș avea destulă putere

să plec convinsă că vin înapoi,

cum pleacă păsările

în fiecare toamnă

spre viața lor de apoi.

 

TUDOR GEORGE CALOTESCU

 MATRICEA BRÂNCUȘIANĂ, EDITURA SITECH, CRAIOVA, 2012

BRÂNCUȘI

Poarta sărutului e un arc de triumf

închinat iubirii

Coloana infinitului e nesfârșita

întrebare

adresată cerului

Cumințenia pământului

nu seamănă deloc cu mine

de aceea mă închin Păsării măiastre

din zborul căreia s-a desprins

tăcerea rotundă

ca o masă țărănească

sau o cină de taină...

toate aceastea fără să uite

că există Dumnezeu...

sau poate tocmai de aceea!

LUI IOAN ROMEO ROȘIIANU

 Versurile vieții mele 

versurile morții tale

aruncă din ceruri stele

moartea viața-tot o cale 

Versurile morții tale

se întind peste mormânt

vin cu mâinile goale

ca să le simt lăcrimând

Se întind peste mormânt

aruncă din ceruri stele

doar tăcerea sângerând

versurile vieții mele

Versurile morții tale

se scriu singure agale

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

DAN SOCIU

 ***

lângă Lacul Morii, trei porumbei

se bat între ei

pentr-o bucată de porumb copt

o porumbiță albă

înțeleaptă ca un avă

din Patericul Copt

(90 de lei

ediția de la Humanitas

Doamne ferește!)

doar îi privește

și pare să spună-

ce vanitatum și ce vanitas

ce lume nebună

ce vă-mpingeți între voi

când în jur e tot orașul

o abundență de gunoi 

DAN SOCIU, PORC ȘI SENTIMENTAL, ÎNȚELEPT ȘI RĂU, EDITURA POLIROM, IAȘI, 2021

GLUMEȘTI, NU?

 Scriitorii sunt oameni de excepție obișnuiți.

COSTEL ZĂGAN, INVENTEME

CONSTANTIN DRACSIN

FORME

- mereu reiau virtutea celui 

care pune mâna

în șoldul pământului

și zice

că om amar este

acela

care poate vedea

ce nu văd oamenii -

CONSTANTIN DRACSIN, SINGURĂTATEA SÂMBURELUI, EDITURA JUNIMEA, IAȘI, 1984

***

Tatăl meu spune:

Vinul

amețește orice necaz

dar cum îl pui pe foc

îți roade oasele.

Atunci soarele începe

să plângă

și iarba își scoate

ochii...